Sensibilitatea Chimică Multiplă

Sensibilitatea Chimică Multiplă (SMC)

Sensibilitatea Chimică Multiplă (SCM) este o problemă crescîndă a sănătăţii publice, care actualmente priveşte peste 14 milioane oameni în UE. SCM este o boală de mediu. Indivizii ce suferă de SCM reacţionează într-o manieră supra-senzitivă la substanţele chimice, chiar dacă aceştia sunt expuşi doar la concentraţii mici. Un număr complex de simptome includ oboseala, probleme ale ochilor, plîngeri legate de urechi, nas şi gît, ameţeli sau diverse probleme digestive, dureri de cap şi migrene. Un întreg lanţ de iritări a protecţiei proprii organismului cauzează enzime, de fapt responsabile de excreţia toxinelor, să nu mai funcţioneze cum se cuvine. Dacă sistemele de apărare ale organismului sunt slăbite în aşa fel, toxinele au un spaţiu cu mult mai liber de acţiune în corp decît la indivizii sănătoşi.

Care e nivelul de siguranţă ştiinţifică de care avem nevoie?

Cercetările care leagă chimicalele periculoase produse de om de diverse boli arată doar vîrful unui aisberg. De fapt, majoritatea chimicalelor folosite în produsele consumate de zi cu zi nu au fost vreodată cercetate pentru a se depista efectele acestora asupra sănătăţii şi mediului. După cum se poate vedea din lista de conţinut de pe fiecare gel de duş, suntem expuşi de obicei unui amestec de compuşi. Aceste fapt este crucial dacă luăm în considerare că efectele adverse de sănătate ale substanţei pot deveni evidente doar prin eventuala îmbolnăvire a utilizatorilor ce nu suspectează nimic. Foarte des este dificil de a găsi legătura unei anumite expuneri la o substanţă chimică aparte într-un moment determinat în viaţa unei persoane şi să se demonstreze corelarea directă cu boală de care suferă.

O problemă adăugătoare este faptul că ştiinţa de obicei investighează doar substanţe aparte şi nu efectele multiplelor chimicale din numeroasele surse în acelaşi timp.

În 2003, un raport al Comisiei Regale privind Poluarea Mediului din MB a ajuns pe primele linii de ştiri în Europa.[i] În momentul eliberării raportului, şeful Comisiei, Sir Tom Blundell, a declarat că facem cu toţii parte dintr-un „experiment gigantic cu oameni şi alte fiinţe în calitate de subiecţi”. Ceea de ce se temeau şi preîntîmpinau mulţi activişti îngrijoraţi de poluarea mediului şi starea sănătăţii pe parcursul a mai mulţi ani, a fost în sfîrşit susţinut de oamenii de ştiinţă de vază.

Odată ce problemele asociate cu chimicalele periculoase produse de om au ieşit la suprafaţă, instituţiile publice şi industriale au trecut la susţinerea utilizării de „valori maxime”: dacă concentraţia într-un produs individual sau la fiecare expunere nu întrece anumite nivele „sigure” specificate, expunerea la chimicale nu ar trebui privită drept o problemă. Deşi vorbind teoretic, o întreagă varietate de factori fac valorile maxime inadecvate pentru protecţia împotriva chimicalelor dăunătoare. Proprietăţile specifice ale chimicalelor, timpul, durata şi calea de expunere sunt factori care intră în joc cînd e vorba de evaluarea riscurilor.

- În majoritatea cazurilor valorile maxime se stabilesc în baza testelor doză-efect pe animale. Rezultatele studiilor pe animale sunt apoi aplicate fiinţelor umane, după adăugarea unei „limite de siguranţă” de la 1:10 la 1:1,000.

- Evaluările de risc de obicei se aplică doar unei toxine şi nu prevăd efectele combinate de expunere la un coctail de toxine, ceea ce e mai aproape „realităţii de expunere” a femeilor

- Datorită lipsei de informaţie privind chimicalele utilizate şi vîndute în UE, este prea puţină informaţie disponibilă privind căile de expunere

- Valorile maxime nu sunt stabilite doar în baza studiilor ştiinţifice, deseori sunt rezultate ale compromisurilor la care ajung comisiile ştiinţifice

- Concentraţiile maxime la locul de muncă (aşa numitele valori MAC) sunt deseori folosite drept punct de pornire pentru stabilirea altor valori maxime. Expunerea depinde de atare factori ca lungimea, frecvenţa, durata şi în special sensibilitatea persoanei expuse, care sunt cu toate ignorate prin această abordare. De exemplu, copiii fiind acasă pot fi expuşi unei toxine pentru mult mai mult timp decît lucrătorii de la respectivul loc de muncă.

- Nivelele sigure sunt calculate în baza efectului aşteptat la bărbaţii adulţi, ceea ce ignoră susceptibilitatea specială a femeilor datorită structurii lor fizice. Copiii, avîndu-se în vedere masa lor corporală, metabolismul, modelele de absorbţie şi alţi factori sunt întotdeauna mai vulnerabili faţă de efectele chimicalelor periculoase decît adulţii.

Concluzie: Evaluările riscurilor nu pot fi considerate procese ştiinţifice obiective.

---

[i] European Respiratory Society (ERS). 2005. 15th Congress, 17-21 September 2005, Press Release, [On-line] disponibil la: http://www.ersnet.org/ers/show/default.aspx?id_attach=10491