Thursday, March 13, 2008

Sensibilitatea Chimică Multiplă


Sensibilitatea Chimică Multiplă (SMC)

Sensibilitatea Chimică Multiplă (SCM) este o problemă crescîndă a sănătăţii publice, care actualmente priveşte peste 14 milioane oameni în UE. SCM este o boală de mediu. Indivizii ce suferă de SCM reacţionează într-o manieră supra-senzitivă la substanţele chimice, chiar dacă aceştia sunt expuşi doar la concentraţii mici. Un număr complex de simptome includ oboseala, probleme ale ochilor, plîngeri legate de urechi, nas şi gît, ameţeli sau diverse probleme digestive, dureri de cap şi migrene. Un întreg lanţ de iritări a protecţiei proprii organismului cauzează enzime, de fapt responsabile de excreţia toxinelor, să nu mai funcţioneze cum se cuvine. Dacă sistemele de apărare ale organismului sunt slăbite în aşa fel, toxinele au un spaţiu cu mult mai liber de acţiune în corp decît la indivizii sănătoşi.

Care e nivelul de siguranţă ştiinţifică de care avem nevoie?

Cercetările care leagă chimicalele periculoase produse de om de diverse boli arată doar vîrful unui aisberg. De fapt, majoritatea chimicalelor folosite în produsele consumate de zi cu zi nu au fost vreodată cercetate pentru a se depista efectele acestora asupra sănătăţii şi mediului. După cum se poate vedea din lista de conţinut de pe fiecare gel de duş, suntem expuşi de obicei unui amestec de compuşi. Aceste fapt este crucial dacă luăm în considerare că efectele adverse de sănătate ale substanţei pot deveni evidente doar prin eventuala îmbolnăvire a utilizatorilor ce nu suspectează nimic. Foarte des este dificil de a găsi legătura unei anumite expuneri la o substanţă chimică aparte într-un moment determinat în viaţa unei persoane şi să se demonstreze corelarea directă cu boală de care suferă.

O problemă adăugătoare este faptul că ştiinţa de obicei investighează doar substanţe aparte şi nu efectele multiplelor chimicale din numeroasele surse în acelaşi timp.

În 2003, un raport al Comisiei Regale privind Poluarea Mediului din MB a ajuns pe primele linii de ştiri în Europa.[i] În momentul eliberării raportului, şeful Comisiei, Sir Tom Blundell, a declarat că facem cu toţii parte dintr-un „experiment gigantic cu oameni şi alte fiinţe în calitate de subiecţi”. Ceea de ce se temeau şi preîntîmpinau mulţi activişti îngrijoraţi de poluarea mediului şi starea sănătăţii pe parcursul a mai mulţi ani, a fost în sfîrşit susţinut de oamenii de ştiinţă de vază.

Odată ce problemele asociate cu chimicalele periculoase produse de om au ieşit la suprafaţă, instituţiile publice şi industriale au trecut la susţinerea utilizării de „valori maxime”: dacă concentraţia într-un produs individual sau la fiecare expunere nu întrece anumite nivele „sigure” specificate, expunerea la chimicale nu ar trebui privită drept o problemă. Deşi vorbind teoretic, o întreagă varietate de factori fac valorile maxime inadecvate pentru protecţia împotriva chimicalelor dăunătoare. Proprietăţile specifice ale chimicalelor, timpul, durata şi calea de expunere sunt factori care intră în joc cînd e vorba de evaluarea riscurilor.

- În majoritatea cazurilor valorile maxime se stabilesc în baza testelor doză-efect pe animale. Rezultatele studiilor pe animale sunt apoi aplicate fiinţelor umane, după adăugarea unei „limite de siguranţă” de la 1:10 la 1:1,000.

- Evaluările de risc de obicei se aplică doar unei toxine şi nu prevăd efectele combinate de expunere la un coctail de toxine, ceea ce e mai aproape „realităţii de expunere” a femeilor

- Datorită lipsei de informaţie privind chimicalele utilizate şi vîndute în UE, este prea puţină informaţie disponibilă privind căile de expunere

- Valorile maxime nu sunt stabilite doar în baza studiilor ştiinţifice, deseori sunt rezultate ale compromisurilor la care ajung comisiile ştiinţifice

- Concentraţiile maxime la locul de muncă (aşa numitele valori MAC) sunt deseori folosite drept punct de pornire pentru stabilirea altor valori maxime. Expunerea depinde de atare factori ca lungimea, frecvenţa, durata şi în special sensibilitatea persoanei expuse, care sunt cu toate ignorate prin această abordare. De exemplu, copiii fiind acasă pot fi expuşi unei toxine pentru mult mai mult timp decît lucrătorii de la respectivul loc de muncă.

- Nivelele sigure sunt calculate în baza efectului aşteptat la bărbaţii adulţi, ceea ce ignoră susceptibilitatea specială a femeilor datorită structurii lor fizice. Copiii, avîndu-se în vedere masa lor corporală, metabolismul, modelele de absorbţie şi alţi factori sunt întotdeauna mai vulnerabili faţă de efectele chimicalelor periculoase decît adulţii.

Concluzie: Evaluările riscurilor nu pot fi considerate procese ştiinţifice obiective.

[i] European Respiratory Society (ERS). 2005. 15th Congress, 17-21 September 2005, Press Release, [On-line] disponibil la: http://www.ersnet.org/ers/show/default.aspx?id_attach=10491

Wednesday, February 27, 2008

Chimia - regula vieţii


După cum am discutat în articolele anterioare, suntem cu toţii expuşi în continuu unor chimicale periculoase în fiecare zi a vieţii. Odată ce şi-au creat calea în aerul pe care-l respirăm, apa pe care o bem şi mîncarea pe care o mîncăm, este doar o chestiune de timp pînă acestea vor ajunge în organismul uman.

Faptul că chimicalele periculoase ajung într-un bun sfîrşit în organismul uman a fost demonstrat prin bio-monitoring: măsurarea substanţelor toxice în corp. Multe toxine pot fi identificate în probele de sînge, cordonul ombilical, placentă, laptele maternal, urină şi ţesut adipos.[i] Trei sute cincizeci poluanţi au găsit calea de a pătrunde în organismul uman[ii]. Şi mai alarmant este faptul că corpul uman transmite povara chimicalelor generaţiilor următoare, cu nivele crescute de anumite chimicale periculoase de la mamă la copil.[iii]

Femeile diferă

Femeile, bărbaţii şi copii sunt cu toţii susceptibili şi expuşi chimicalelor în diferite feluri. În cazul femeilor, factorii biologici aşa ca diferenţa în organizarea fizică sunt cauza diferitor susceptibilităţi la chimicalele sintetice. De exemplu femeile au un mai mare conţinut de ţesut adipos decît bărbaţii şi trec prin nişte aşa numite „ferestre de susceptibilitate” precum sarcina şi menopauza. Acestea sunt perioade cînd corpul femeii se schimbă şi devine mai vulnerabil la influenţele mediului. Cînd e vorba despre diferenţa în expunerea la chimicale şi poluanţi, sunt importanţi factorii sociali. De exemplu, este o legătură directă între rolurile tradiţionale de gen şi expunerea la chimicale în gospodărie şi produsele de curăţire, cosmeticele şi produsele de îngrijire personală.

În acest capitol vom face o scurtă prezentare a unui număr de boli şi efecte de sănătate cărora li s-a găsit o legătură cu chimicalele periculoase produse de om. Este important să se ţină minte faptul că chimicalele în discuţie sunt comparativ bine studiate. După cum se indica în capitolul unu, majoritatea chimicalelor folosite în lume rămîn a fi o cutie neagră – nimeni nu a studiat ce fac acestea sănătăţii umane.

Chimicalele periculoase şi sănătatea reproductivă umană

Chimicalele făcute de om pot afecta sănătatea reproductivă a femeii. Dovezile ştiinţifice apărute în baza studiilor de laborator sugerează interferenţa chimicalelor cu sistemul uman hormonal, acestea fiind numite perturbatoare endocrine. O parte din cele 85 000 chimicale care se găsesc în produsele de zi cu zi au arătat o activitate ca de hormon în testele de laborator.[iv] Aceştia pot mima, bloca sau interfera cu descompunerea sau transportarea estrogenului din corpurile noastre. Cu alte cuvinte, aceste chimicale, care acţionează ca hormonii umani, pot regla funcţiile şi creşterea organismului ca hormonii umani – dar nu neapărat cu acelaşi rezultat.

----------------------------------------------------

[i] WWF. 2006. The arctic – the world’s toxic sink. [On-line] disponibil la: http://detox.panda.org/the_problem/arctic.cfm


[ii] Vezi printre alţii: Schuiling, J. & Van der Naald, W. 2005. A present for life: hazardous chemicals in umbilical cord blood. Greenpeace/WWF, September 2005. [On-line] disponibil la: www.wwf.fi/wwf/www/uploads/pdf/umbilicalcordreport.pdf

WWF-UK. 2003. ContamiNation: The results of WWF bio-monitoring survey. November 2003. [On-line] disponibil la: http://www.wwf.org.uk/filelibrary/pdf/biomonitoringresults.pdf

Cameron, P. & Smolka, S. 2006. Toxic Inheritance. Friends of the Earth Europe/BUND, June 2006. [On-line] disponibil la: www.foeeurope.org/publications/2006/toxic_inheritance.pdf


[iii]
Cameron, P. & Smolka, S. 2006. Toxic Inheritance. Friends of the Earth Europe/BUND, June 2006, p. 14. [On-line] disponibil la: www.foeeurope.org/publications/2006/toxic_inheritance.pdf


[iv]
WWF-UK 2004. ContamiNation- the next generation: Results of the family chemical contamination survey. October 2004. [On-line] disponibil la: http://www.wwf.org.uk/filelibrary/pdf/family_biomonitoring.pdf


Wednesday, February 20, 2008

Află cu ce ai de-a face...

64% din chimicalele de pe piaţa UE fără un set minim de date, 21% din chimicalele de pe piaţa UE fără nici un fel de date şi 14% din chimicalele de pe piaţa UE cu un set minim de date ce permit autorităţilor să judece în baza informaţiei privind pericolele asociate cu substanţa dată.

Sursa: Biroul European de Chimicale [i]

Chimicalele PBT şi vPvB: Unele chimicale sintetice sunt cunoscute drept ‘persistente, bio-acumulative şi toxice’ (PBT). Din acestea, unele au acronimul vPvB, ceea ce înseamnă că proprietăţile lor chimice le fac a fi drept ‘foarte persistente şi foarte bio-acumulative’.

Chimicalele Persistente: Anumite chimicale pot fi dizolvate doar extrem de încet pe cale chimică sau biologică în mediu. Cu alte cuvinte acestea persistă în mediu. În timp concentraţia lor în mediu creşte.

Chimicalele Bio-acumulative: O substanţă este bio-acumulativă dacă este stocată în corp, deseori în ţesuturile adipoase. Chiar şi concentraţii mici în mediu pot duce la concentraţii mari în organism, deoarece cantitatea stocată în corp creşte în timp. Aceste substanţe se continuă să se acumuleze pe parcursul ridicării în lanţul trofic, ceea ce înseamnă că daca plantele arată chiar şi un nivel scăzut de substanţe dăunătoare, conţinuturi mai ridicate sunt deja detectabile la ierbivore, aşa ca vacile, crescînd şi mai mult la carnivore pînă la oameni, care se află în vîrful lanţului trofic. O toxină care s-a transportat de-a lungul lanţului trofic trecînd prin diferite etape, va avea un factor de acumulare foarte înalt.

Chimicalele toxice: O substanţă e considerată toxică dacă aceasta reprezintă o ameninţare pentru sănătate. În timp ce unele substanţe toxice pot fi dizolvate rapid din nou în mediu sau în organism, acele toxice, persistente şi bio-acumulative, prezintă cea mai mare îngrijorare.


Chimicalele CMR: Chimicalele periculoase le includ şi pe cele cancerigene – acele care provoacă cancerul, mutagene – acele care pot modifica ADN-ul, şi reprotoxice – adică acele care sunt dăunătoare reproducerii umane şi pot provoca pierderi de sarcină şi defecte la noi născuţi. Acest grup este numit pe scurt CMR.

Chimicalele care perturbează echilibrul hormonal: în final, relativ recent, am început să aflăm mai mult despre un grup nou de chimicale, acele care interferează cu ciclul hormonal şi au abilitatea de a se comporta ca hormonii umani. Acestea sunt numite chimicale dezechilibratoare endocrine EDC; sistemul endocrin este alcătuit din glande aşa ca glanda pituitară şi tiroidă, care produc hormoni. Aceste chimicale sunt cunoscute în termeni generali ca perturbanţi hormonali (sau endocrini).


[i] European Chemicals Bureau (ECB). 2006. Existing chemicals. [On-line] disponibil la: http://ecb.jrc.it/existing-chemicals/

Ştiai că ...


În Europa, noile substanţe au început a fi testate sistematic abia în 1981. Înainte de aceasta exista o legislaţie limitată care asigura faptul că substanţele chimice sintetice sunt verificate pentru efectele lor asupra sănătăţii şi mediului. În momentul de faţă, majoritatea substanţelor produse sunt aşa numite „substanţe vechi” deoarece au fost produse pentru prima dată înainte de 1981. De fapt, un document al Comisiei Europene din 2001 relatează că aproximativ 86% din substanţele de pe piaţa UE nu au fost testate niciodată privind efectele de sănătate şi de mediu. Multe din ele nu au fost testate pentru a se stabili cît de sigure sunt. Un aspirator în ziua de azi e supus unei testări oficiale mai riguroase decît chimicalele care-şi găsesc drumul în mediul nostru cu tonele!

Tuesday, February 19, 2008

Interesant lucru...



Expresie des auzită, probabil des folosită de unii... acum cîteva zile în urmă am folsit-o pentru a-mi exprima mirarea cînd am înţeles că sunt prea puţini cei care ştiu ce mănîncă de fapt, ce folosesc pentru a curăţi casa, ce cosmetice stau pe etajera din baie etc. Pare absurd, însă mă întreb de cîte ori ai citit conţinutul listei de componenţi ai şamponului tău? Sau a salamului pe care-l tai pt a-ţi face o tartină? Poate te-ai uitat pe lista de componenţi de pe soluţia de şters sticla? Şi întrebarea de bază: ai înţeles despre ce citeşti? Actualmente avem o multitudine de produse pe care le folosim. E adevărat, ne uşurează viaţa. Însă ceea ce nu ştim, este că mai toate substanţele care se conţin sunt într-un fel sau altul dăunătoare.
Mii de componenţi chimici, ce nu pot apărea în mod natural, sunt produşi astăzi industrial. Aceştia mai sunt cunoscuţi ca fiind chimicale sintetice şi în majoritatea lor ajung în produsele de consum zilnic, de la aparataj de casă la maşini, produse de îngrijire personală, produse de curăţat, îmbrăcăminte şi textile, materiale de construcţie, mobilă, covoare, electronice şi multe, multe altele. Unele chimicale produse industrial apar şi natural, însă acest fapt nu înseamnă că nu pot cauza efecte negative sănătăţii umane. Industria chimică este una din cele mai mari industrii din lume.

Mai jos sunt prezentate cîteva fapte:

· Producţia globală de chimicale a crescut de la un milion de tone în 1930 la peste 400 milioane tone în 2003.

· Vînzările la nivel mondial sunt actualmente estimate la 1.7 trilioane EUR.

· Europa produce 38% din chimicalele sintetice la nivel global ceea ce este aproximativ 656 bilioane EUR în vînzări de chimicale (aproximativ 2% din GDP).

· UE şi lărgita regiune Europeană împreună reprezintă de fapt cei mai mari producători de chimicale, în UE aceştia fiind Germania, Franţa, Italia şi Marea Britanie.

· Noile state membre ale UE deţin aproximativ 12 % din totalul de producţiei de chimicale ale UE.

· Mai mult de 100 000 chimicale sintetice diferite se vînd doar pe piaţa UE.


http://www.cefic.org/factsandfigures/level02/profile_index.html

Sunday, February 17, 2008

Există oare întrebări la care sunt necesare răspunsuri?


tot ce pot să fac la moment e să aştept întrebările celor care vor răspunsuri!
dar nu numai. ideea e că oricum fac ce vreau, la fel făcînd şi cei care poate au careva întrebări.
de exemplu, cum putem exista fără medicamente? sau de ce nu e bine de băut apă de ploaie? care sunt cele mai bune soluţii pentru a slabi 10 kg într-o săptămînă? cum se poate ajunge în SUA dacă nu ai bani? etc.
voi posta toate întrebările şi respectiv răspunsurile la întrebările adresate.
De ce? Pentru că aşa vrea capra albastră.

Bun venit!

De ce capra-albastră?

De ce nu? Capra e un animal extrem de interesant... şi încăpăţînat. Face ce vrea, cînd vrea, cum vrea! Şi cel mai important - face aşa cum e mai bine pentru ea!
Fiecare din noi ar trebui să facă aşa cum vrea - pentru că cine altcineva, decît noi înşine, ştie ce e mai bine pentru propriul corp, minte, suflet...

Aşa deci, bine aţi venit în micul spaţiu unde totul e pentru a întreba şi discuta temele IMPORTANTE. Care? Întrebaţi capra albastră!